Marcel Răducanu s-a născut pe 21 octombrie 1954, în București, și a început fotbalul la clubul Progresul. A continuat să-și valorifice talentul la clubul militar Steaua București, debutând în Divizia A la vârsta de 19 ani, la meciul CSM Reșita 2-0 Steaua.
În România, a jucat doar la Steaua, 9 sezoane consecutive (1972-1981), cucerind 2 titluri de campion național (1975-1976, 1977-1978) și două Cupe ale României (1975-1976, 1978-1979), marcând 94 de goluri în 229 de partide jucate.
Desemnat „Fotbalistul Anului” în 1980 în România, Răducanu a rămas în RFG în 1981 cu ocazia unui meci al echipei naționale lângă Kassel. Cerând azil politic în 1981 în Germania de Vest, Marcel Răducanu a semnat cu Hannover 96 şi Borussia Dortmund, însă a fost suspendat un an de UEFA pentru dublă semnătură. A ajuns să joace la Dortmund din 1982, după ce şefii echipei au plătit jumătate de milion de mărci germane celor de la Hannover 96. Marcel Răducanu a jucat 6 ani pentru Borussia Dortmund până în 1988, în 163 meciuri, iar apoi pentru FC Zürich.
La echipa naţională a avut 21 selecţii, în care a marcat 3 goluri.
S-a retras în 1991.