Echipamentul de protecție într-o unitate sanitară nu se oprește la nivelul halatului sau al mănușilor chirurgicale, ci începe de la baza posturii, respectiv cu încălțămintea. Într-un mediu guvernat de strictețe și protocoale sanitare, saboții medicali nu sunt simpli pantofi, ci Echipamente Individuale de Protecție (EIP) care trebuie să răspundă unor reglementări europene precise.
Utilizarea unei încălțăminți necertificate poate expune personalul medical la riscuri semnificative, variind de la accidente mecanice și alunecări, până la contaminări biologice sau afecțiuni musculo-scheletale cronice cauzate de o postură incorectă.
Standardul de referință la nivel european pentru încălțămintea utilizată în spitale și clinici este EN ISO 20347. Această normă specifică cerințele pentru „încălțămintea de lucru” care nu dispune neapărat de bombeuri de protecție împotriva șocurilor mecanice puternice (precum cea de șantier), dar care oferă protecție împotriva altor riscuri specifice mediului medical.
Conformitatea cu acest standard garantează că materialele utilizate sunt sigure, nu conțin substanțe toxice sau cancerigene și că designul ergonomic respectă fiziologia piciorului uman.
Clasificarea OB și proprietățile antistatice
În cadrul standardului EN ISO 20347, majoritatea saboților medicali se încadrează în clasa de bază OB (Occupational Base), însă pentru a fi cu adevărat eficienți într-un spital, aceștia trebuie să aibă caracteristici suplimentare. Una dintre cele mai importante este proprietatea antistatică (marcată adesea cu simbolul „A”).
Într-un mediu plin de aparatură electronică sensibilă și gaze inflamabile (cum ar fi oxigenul pur), descărcările electrostatice pot fi periculoase. Saboții conformi sunt construiți din materiale care permit disiparea sarcinilor electrice acumulate, prevenind scânteile accidentale.
Pe lângă disiparea electricității, norma prevede și capacitatea de absorbție a energiei în zona călcâiului (simbolul „E”). Această cerință tehnică este vitală pentru reducerea oboselii în timpul turelor lungi.
O talpă conformă acționează ca un amortizor, preluând șocul impactului cu solul dur la fiecare pas și protejând astfel coloana vertebrală și articulațiile genunchilor. Pentru profesioniștii care caută saboti medicali barbati, verificarea marcajului „E” pe talpă sau în fișa tehnică este un indicator clar al calității și al respectării standardelor de sănătate ocupațională.
De asemenea, standardele impun rezistența tălpii la hidrocarburi și uleiuri (FO), deși acest aspect este mai puțin critic în secțiile obișnuite de spital, devine relevant în zonele tehnice sau laboratoare.
Totuși, flexibilitatea tălpii și rezistența la uzură prin îndoire sunt testate riguros. Un sabot certificat trebuie să reziste la mii de flexări fără a prezenta crăpături ale tălpii sau dezlipiri ale feței superioare, asigurând o durată de viață lungă chiar și în condiții de utilizare intensivă.
Aderența și rezistența la alunecare (SRA, SRB, SRC)
Poate cel mai mare risc fizic într-un spital îl reprezintă podelele umede sau pătate cu lichide biologice și substanțe dezinfectante. Din acest motiv, normele europene pun un accent deosebit pe rezistența la alunecare.
Saboții medicali sunt testați în condiții de laborator pentru a determina coeficientul de frecare pe diverse suprafețe. Marcajul SRA indică rezistența la alunecare pe plăci ceramice acoperite cu detergent, în timp ce SRB se referă la testarea pe suprafețe de oțel acoperite cu glicerină.
Nivelul maxim de siguranță este reprezentat de standardul SRC, care înseamnă că încălțămintea a trecut cu succes ambele teste (SRA + SRB). Pentru personalul care activează în secțiile de urgență sau în sălile de operație, purtarea unor saboti certificați SRC este obligatorie pentru a preveni accidentele de muncă. Talpa exterioară trebuie să aibă un profil specific, cu striații care să permită evacuarea rapidă a lichidelor, similar anvelopelor auto, asigurând contactul ferm cu solul.
Stabilitatea nu se referă doar la talpă, ci și la modul în care sabotul se fixează pe picior. Normele recomandă, iar multe instituții impun, ca saboții să fie prevăzuți cu o baretă la spate, fixă sau pivotantă. Această caracteristică previne „scăparea” sabotului din picior în timpul mersului alert sau al urcării scărilor, oferind un plus de siguranță și control asupra mișcării, esențial în situații de criză medicală.
Igiena, respirabilitatea și materialele permise
Dincolo de siguranța mecanică, saboții medicali trebuie să respecte norme stricte de igienă. Materialele din care sunt confecționați trebuie să fie ușor de curățat și dezinfectat. În anumite sectoare, cum ar fi chirurgia, se impun saboți din materiale polimerice autoclavabile, care pot fi sterilizați la temperaturi înalte (peste 121°C) pentru a elimina orice agent patogen. Totuși, pentru majoritatea personalului, pielea naturală tratată rămâne standardul de aur datorită proprietăților sale de a lăsa piciorul să respire.
Pentru a preveni proliferarea bacteriilor și a ciupercilor în interiorul încălțămintei, normele încurajează utilizarea materialelor permeabile la vaporii de apă. Atunci când alegeți saboti medicali dama, este important să verificați prezența perforațiilor laterale sau superioare, care sunt poziționate strategic. Aceste orificii sunt proiectate astfel încât să asigure ventilația, dar să împiedice pătrunderea lichidelor vărsate accidental direct pe picior.
Interiorul sabotului trebuie să fie căptușit cu materiale dermocompatibile, care nu provoacă alergii și nu conțin coloranți toxici (precum cromul VI, interzis de reglementările REACH). Branțul, adesea detașabil în cazul saboților profesionali, trebuie să fie tratat antibacterian sau să poată fi spălat separat. Respectarea acestor norme de igienă nu protejează doar pacientul de contaminarea încrucișată, ci protejează în primul rând sănătatea dermatologică a cadrului medical care poartă încălțămintea timp de 12 ore pe zi.
