Ion Alecsandrescu - Comunicat presa

Read Time:2 Minute, 42 Second

Pe data de 17 iulie 1928, s-a născut Ion Alecsandrescu, poreclit „Sfinxul”.

Ion Alecsandrescu a fost totul: pifan, senior, rezervă, titular, golgeter, „vice”, preşedinte, contabil, scouter, consilier tehnic, secretar general. Cînd a plecat, a luat cu el o mare parte din fotbal.
A fost începător. Cînd a intrat în vestiar, pentru prima dată, la 22 de primăveri, s-a rezemat de pereţi să nu cadă jos, de emoţie. Lîngă el stâtea „Ţop” Voinescu, de vorbit le vorbea „Piţi” Apolzan, fraţii „Zavoda” se legau la şireturi, iar Bone se dădea cu apă pe chelie, cum făcea de fiecare dată.
A devenit titular. L-au rodat la C.A. Cîmpulung Moldovenesc, un sezon, apoi, cînd a revenit, în ’53, s-a apucat serios de treabă alături de starurile de atunci: „Totoşu” Onisie, Tătaru Întîiul ori Petschovschi. A marcat şase goluri. A ajuns golgeter. În ’56, cînd Elvis intra pentru prima dată în topuri cu „Heartbreak Hotel”, rupea de 18 ori plasele în 22 de meciuri, adică 0,81 reuşite în fiecare întîlnire. Trei echipe făceau mai bine cunoştinţă cu el, primind 12 „bobiţe”, ca să-l ţină minte.
A trecut la birou. S-a retras, după ce toată viaţa de „profesionist” a petrecut-o la CCA. 93 de goluri în 197 de partide, într-o vreme în care nămolul de pe stadioane ajungea şi la 11 centimetri. Cînd a spus „La revedere!” lîngă el stătea Imi Ienei, de vorbit le vorbea „Crăcănel” Constantin, Hălmăgeanu se lega la şireturi, iar Raksi se dădea cu briantină, cum făcea de fiecare dată.

Viaţă de sfinx
A devenit secretar general FRF, a fondat primele 12 centre de copii şi juniori din ţară, apoi „Luceafărul”, a ajutat la calificarea de la JO Tokio şi la cea de la Mundialul Aztec. S-a transformat în contabil. A revenit, în ’82, pe „Ghencea”. „Vice” şi, apoi, preşedinte plin. A început să facă rost de bani. S-a dus cu cerşitul la Ion Aurel, la ministrul Olteanu. A organizat spectacole cu „casa închisă” cu Puiu Calinescu ori Jean Constantin, Stela şi Arşinel. A luat de colo şi a pus aici. A luat de aici şi a pus colo. S-a descurcat cum a putut.
S-a înscăunat primul adevărat descoperitor de talente. Azi îi spune scouter şi se uită la DVD-uri. Atunci raza laser îi erau doar ochii „formataţi” după jucători în urma sutelor de meciuri văzute. „Ăla vine acolo, de ăsta avem nevoie în apărare, ăsta e plombă în atac”. A construit marea echipă, a dus-o în finala Cupei Campionilor Europeni, a luat trofeul de urechi, a făcut rost de cinci titluri consecutiv. În ultimii ani, supărat pe ceea ce se petrece, s-a retras. A trecut la LPF, a revenit la Steaua, dar doar consilier. Nu mai erau vremurile pe care el le ştia şi nu se chinuia să le înțeleagă.
„La Judecata de Apoi, Sfinxul va intra în voi!” a fost un mesaj afișat de fanii Stelei. Semn că unii nu l-au uitat. De fapt, nu prea ai cum să faci aşa ceva. Vorba lui Zahi Hawass, „Întotdeauna trebuie să avem grijă de Sfinx!”. Pentru că a fost unic.
Sursa: Cătălin Oprişan