Pe 21 februarie 1944, în
Salonta, se năştea viitorul mare fundaş dreapta al Stelei şi al echipei naţionale
a României. Primii paşi în fotbal îi face la echipa din oraşul natal, Recolta
Salonta. În 1961, ajunge la Crişana Oradea, echipa din Divizia B, iar în primul
sezon reuşeşte să promoveze în prima ligă. Debutul în Divizia A vine chiar împotriva
echipei la care va cunoaşte cele mai mari performanţe. Pe 17 martie 1963, în
meciul Steaua – Crişana Oradea (4-2), Sătmăreanu debuta în formaţia orădeană.
Sătmăreanu pleacă la Flamura
Roşie Arad, unde joacă doar un sezon, urmează încă un popas la ASA Târgu Mureş,
tot doar un sezon. Steaua începe să se intereseze de Sătmăreanu şi, la finalul
sezonului 1964-65, ajunge la Bucureşti, unde va îmbrăca tricoul Stelei timp de
10 sezoane, în 271 meciuri, dintre care 20 în competiţiile europene, şi va
cuceri 5 Cupe ale României şi un titlu de campion.
Pentru performanţa de la
Campionatul Mondial din Mexic 1970, a
fost decorat, în martie 2008, cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a.
În 1973, Lajos Sătmăreanu joacă ultimele meciuri la echipa naţională, cinci la număr. Pe 14 octombrie, România umileşte Finlanda cu 9-0 şi fundaşul dreapta al Stelei ajungea la capătul cariereri internaţionale care însumase 44 de prezenţe sub tricolor şi un gol marcat.
